Thursday, March 20, 2008
Wednesday, January 23, 2008
Tuesday, April 24, 2007
Interviu cu un detinut
Cum e la penitenciar?
De un an si opt luni, impart o celula cu peste 60 de detinuti la Penitenciaruldin Iasi. Din patul de acasa a ajuns intr-unul pentru copii, care-l obliga sa doarma cu picioarele iesite printre zabrele..
Exista un dezavantaj: frigul care musca din primii intalniti. In scurt timp se va da drumul si la caldura. Cam prin decembrie. Un miros greu te sufoca fara menajamente, de la intrarea in celula.M-am obisnuit, iar mai tot timpul este imbracat in trening gros, cu pantalonii bagati in ciorapi, si o vesta. Din cand in cand scoate dintr-un geamantan un dosar in care si-a strans documente. Ne vorbeste liber. Nu-l oprim prea des, cu toate ca multe intrebari zac fara raspuns si acum: cum a devenit proprietar la Rafo prin sora sa, unde a stat in zilele in care a fost cautat in toata tara etc.Am preferat sa vorbeasc doar despre viata in detentie, conditii, neajunsuri, familie si viitor. Discutia a continuat aproape o ora pe marginea patului, aflat la jumatate de metru de geam si la aproape doi metri de un WC infect, la care stau la rand 60 de detinuti.
Care a fost primul lucru pe care l-ati facut dupa ce ati ajuns la Penitenciarul din Iasi?
Eram socat din arestul IGP si aceasta senzatie nu a disparut nici acum, dupa atatea luni. Am vazut care sunt conditiile jalnice de aici si am vrut sa vad ce drepturi am, asa ca am citit regulamentul si legea referitoare la detinuti. Oricum, eu consider ca, a trimite la inchisoare pe cineva, este cel mai mare rau pe care poti sa-l faci cuiva care nu este recidivist si nu este condamnat pentru fapte violente, de o gravitate extraordinara. De ce? Pentru ca sistemul penitenciar este unul diabolic. Vedeti si dumneavoastra ce dificultati aveti sa intrati, iar tot ce se intampla aici se petrece dupa o regie foarte bine pusa la punct. Este bataie de joc in general.
Un sistem diabolic
La ce va referiti?
Orice persoana sau organizatie care vrea sa vina la detinuti este anuntata din timp, are nevoie de aprobari etc. De fiecare data se facea curatenie, se varuia, se aranja... pentru a se scoate in relief o latura frumoasa. Se incearca in tot acest timp sa se dea o imagine de normalitate a ceea ce se intampla aici.
Ce-ati facut de cand ati ajuns aici?
In afara ca am citit regulamentul si legea, am vrut sa ies la munca din prima secunda. In felul asta se reduce din pedeapsa. Pentru mine ar fi foarte important, pentru ca automat as intra mai repede in Comisia de eliberare conditionata. Legea 23 prevede obligativitatea muncii, dar nu am fost lasat sa muncesc mai mult de cinci luni la legatoria de carti. La penitenciar sunt mai multe ordine care nu au nici o legatura cu legea in sine, sunt exact contrare. Asta pentru ca am avut curajul sa spun lucrurilor pe nume directorului Marcu (n.r. – de la penitenciar) si nu numai. Din acel moment am devenit o persoana nedorita
De un an si opt luni, impart o celula cu peste 60 de detinuti la Penitenciaruldin Iasi. Din patul de acasa a ajuns intr-unul pentru copii, care-l obliga sa doarma cu picioarele iesite printre zabrele..
Exista un dezavantaj: frigul care musca din primii intalniti. In scurt timp se va da drumul si la caldura. Cam prin decembrie. Un miros greu te sufoca fara menajamente, de la intrarea in celula.M-am obisnuit, iar mai tot timpul este imbracat in trening gros, cu pantalonii bagati in ciorapi, si o vesta. Din cand in cand scoate dintr-un geamantan un dosar in care si-a strans documente. Ne vorbeste liber. Nu-l oprim prea des, cu toate ca multe intrebari zac fara raspuns si acum: cum a devenit proprietar la Rafo prin sora sa, unde a stat in zilele in care a fost cautat in toata tara etc.Am preferat sa vorbeasc doar despre viata in detentie, conditii, neajunsuri, familie si viitor. Discutia a continuat aproape o ora pe marginea patului, aflat la jumatate de metru de geam si la aproape doi metri de un WC infect, la care stau la rand 60 de detinuti.
Care a fost primul lucru pe care l-ati facut dupa ce ati ajuns la Penitenciarul din Iasi?
Eram socat din arestul IGP si aceasta senzatie nu a disparut nici acum, dupa atatea luni. Am vazut care sunt conditiile jalnice de aici si am vrut sa vad ce drepturi am, asa ca am citit regulamentul si legea referitoare la detinuti. Oricum, eu consider ca, a trimite la inchisoare pe cineva, este cel mai mare rau pe care poti sa-l faci cuiva care nu este recidivist si nu este condamnat pentru fapte violente, de o gravitate extraordinara. De ce? Pentru ca sistemul penitenciar este unul diabolic. Vedeti si dumneavoastra ce dificultati aveti sa intrati, iar tot ce se intampla aici se petrece dupa o regie foarte bine pusa la punct. Este bataie de joc in general.
Un sistem diabolic
La ce va referiti?
Orice persoana sau organizatie care vrea sa vina la detinuti este anuntata din timp, are nevoie de aprobari etc. De fiecare data se facea curatenie, se varuia, se aranja... pentru a se scoate in relief o latura frumoasa. Se incearca in tot acest timp sa se dea o imagine de normalitate a ceea ce se intampla aici.
Ce-ati facut de cand ati ajuns aici?
In afara ca am citit regulamentul si legea, am vrut sa ies la munca din prima secunda. In felul asta se reduce din pedeapsa. Pentru mine ar fi foarte important, pentru ca automat as intra mai repede in Comisia de eliberare conditionata. Legea 23 prevede obligativitatea muncii, dar nu am fost lasat sa muncesc mai mult de cinci luni la legatoria de carti. La penitenciar sunt mai multe ordine care nu au nici o legatura cu legea in sine, sunt exact contrare. Asta pentru ca am avut curajul sa spun lucrurilor pe nume directorului Marcu (n.r. – de la penitenciar) si nu numai. Din acel moment am devenit o persoana nedorita
Tuesday, February 20, 2007
Tuesday, February 13, 2007
Tuesday, January 23, 2007
24 Ianuarie....
24 ianuarie 1859-Unirea principatelor...Oficial si in spiritul celor mai frumoase traditii istorice romanesti, prima Unire a Principatelor Moldovei si Munteniei a avut loc la 24 ianuarie 1859, actul solemn al acestui eveniment crucial fiind marcat la Bucuresti, odata cu sosirea domnitorului Alexandru Ioan Cuza in capitala Dimboviteana... Daca, insa, ne amintim ca prima intregire a celor trei provincii istorice romanesti - Muntenia, Ardealul si Moldova - a faurit-o cu spada Voievodul Mihai Viteazul la 1600 si a fost sarbatorita cu mult alai la Alba-Iulia, rezulta ca la 24 ianuarie 1859 se realiza, de fapt, a doua Unire a romanilor, de data aceasta, insa, fara Transilvania si Basarabia, care aveau sa sufere in continuare jugul austro-ungar si tarist pina la 1 decembrie 1918, cind prin jertfa de singe a ostenilor romani, in timpul primului razboi mondial, se implinea visul milenar "De la Nistru pina la Tisa", dupa cum ne-a testat pentru eternitate Poetul... Analizind, retrospectiv, maretele clipe astrale, desfasurate acum 143 de ani, avind si experienta amara a "reintregirii", care nu se mai face in ultimii 10-12 ani, din cauza miopiei politicastrilor si renegatilor de la Chisinau si Bucuresti, putem afirma un lucru bine stiut de toata lumea: faptele mari le fac oamenii, intr-adevar, mari!Daca, insa, ne amintim ca prima intregire a celor trei provincii istorice romanesti - Muntenia, Ardealul si Moldova - a faurit-o cu spada Voievodul Mihai Viteazul la 1600 si a fost sarbatorita cu mult alai la Alba-Iulia, rezulta ca la 24 ianuarie 1859 se realiza, de fapt, a doua Unire a romanilor, de data aceasta, insa, fara Transilvania si Basarabia, care aveau sa sufere in continuare jugul austro-ungar si tarist pina la 1 decembrie 1918, cind prin jertfa de singe a ostenilor romani, in timpul primului razboi mondial, se implinea visul milenar "De la Nistru pina la Tisa", dupa cum ne-a testat pentru eternitate Poetul... Analizind, retrospectiv, maretele clipe astrale, desfasurate acum 143 de ani, avind si experienta amara a "reintregirii", care nu se mai face in ultimii 10-12 ani, din cauza miopiei politicastrilor si renegatilor de la Chisinau si Bucuresti, putem afirma un lucru bine stiut de toata lumea: faptele mari le fac oamenii, intr-adevar, mari! Analizind, retrospectiv, maretele clipe astrale, desfasurate acum 143 de ani, avind si experienta amara a "reintregirii", care nu se mai face in ultimii 10-12 ani, din cauza miopiei politicastrilor si renegatilor de la Chisinau si Bucuresti, putem afirma un lucru bine stiut de toata lumea: faptele mari le fac oamenii, intr-adevar, mari! Intr-un context politic european, devenit favorabil cauzei Unirii, mai ales dupa infringerea Rusiei in razboiul Crimeei (1853-1856) de catre fortele aliate anglo-franco-piemonteze, bucurindu-se de sustinerea ferma a imparatului Napoleon III, supranumit "campionul autodeterminarii popoarelor mici", pasoptistii din ambele Principate au putut colabora fructuos pentru tara. In fata dorintei arzatoare de intregire, a spiritului inflacarat de Unire, manifestat din partea tuturor paturilor sociale romanesti, au trebuit sa cedeze, rind pe rind: boierimea conservatoare si retrograda autohtona, Puterile ostile Unirii: Turcia, Rusia, Austro-Ungaria, Prusia. Dar si tarile adverse Unirii au fost constrinse, treptat, sa cedeze in urma presiunilor exercitate de Franta, Anglia, Piemont (in jurul caruia s-a format, apoi, regatul Italiei). In aceste circumstante politice de pe scena europeana, Unirea Principatelor a putut fi infaptuita de catre luptatorii pasoptisti, de catre intregul popor, care i-a sustinut si aclamat. Actul solemn al Unirii si aparitiei unui nou stat pe harta Europei - Romania - a coincis in spatiu si timp cu data memorabila de 24 ianuarie 1859, cind domnitorul Alexandru Ioan Cuza, ales unanim de cele doua camere de deputati, mai intii de cea de la Iasi, apoi si de cea de la Bucuresti, a sosit in viitoarea capitala a tarii unite. Unirea cea multasteptata de veacuri, dupa moartea napraznica a lui Mihai Viteazul, ucis miseleste de unguri in 1601, pe Cimpia Turdei, se infaptuise.
Subscribe to:
Posts (Atom)
